Intru in Cărtureşti destul de plictisită. Mă gândesc să mă opresc la raftul cu albume de fotografie, apoi ajung undeva la etaj unde, mai nou, se vând şi haine. Observ un set de cănuţe şi un ceainic...Albe, desenate cu albastru. Pe ceainic, circular cu litere albastre: "Păunaşul Codrilor, spune-mi de cine mi-e dor."
...
Toate vacanţele mi le petreceam la ţară, la Iveşti. Acolo avea casă mamiţica, sora bunicului meu şi unchiuleţul, soţul mamiţicii. Era locul meu special, locul în care ma simţeam bine, aprope de natură, departe de şcoală. Sunt câteva lucruri care se petreceau doar acolo, la mamiţica: laptele proaspăt de vacă, nefiert; ceapa zdrobită de pumnul lui unchiuleţul cu ciorba de primăvară cu lobodă şi acrită de corcoduşe; bulz făcut de unchiuleţul; cireşul de mai; fântâna verde construită de Costache şi Velica Mititelu în anul 1980; scărmănatul lânii, în vacanţa de iarnă; spălatul lânii in Bârlad, în vacanţa de vara; împletitul ciorapilor de lână albă cu dungă verde deschis; oile care ling bulgări de sare; oiţa mea pistruiată, Ioana; udatul cu apă rece din fântână cu toată familia, indiferent de vîrstă; tocarea de salată pentru boboci plus făcut urluială; culesul viei, mustul; pastrama de toamnă cu must; scăldatul în Bârlad; datul cu sania de pe ulită până în Bârladul îngheţat; tăiatul pocului, când mă urcam pe el şi îi mâncam coada; periera; patul de paie; dormitul pe prispă în cojocul de cioban al unchiuleţului în nopţile înstelate de vara; covorul albastru de pe peretele din bucătărie cu "Păunaşul Codrilor, spune-mi de cine mi-e dor"...
Uitaţi ce am găsit:
Păunaşul Codrilor- Cântec bătrânesc
"Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o pruncă ş-un voinic,
Puiculiţă bălăioară
Cu cosiţa gălbioară,
Voinicel tras prin inel,
Mult e mândru tinerel!
Şi-i tot zice voinicul:
,,Cântă-ţi, mândro, cântecul
Că mi-e drag ca sufletul."
,,Eu, bădiţă, l-oi cânta,
Dar codrii s-or răsuna
Şi pe noi ne-a-ntâmpina
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor!"
,,Aurică drăgulică!
Nici ai grijă, nici ai frică.
Să n-ai grijă pentru tine
Cât îi fi tu lângă mine.
Să n-ai frică pentru mine
Cât oi fi eu lângă tine!"
Puse prunca a cânta,
Codrii puseră-a suna.
lată că-i întâmpina
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor.
,,Cale bună, românaş!"
,,Mulţumim, măi Păunaş."
,,Măi băiete, băieţele,
Măi voinice, voinicele,
Dă-ne nouă pe mândra
Ca să scapi cu viaţa ta."
,,Ba, eu mândra nu ţi-oi da
Pân' ce capul sus mi-a sta,
Că eu când o am luat
În cosiţe i-am jurat
Să n-o las de lângă mine
Şi s-o apăr de oricine."
Ei de brâie s-apucau
Şi la luptă se luau.
Când în loc mi se-nvârteau,
Când în sus se opinteau.
Nici unul nu dovedea.
Jos nici unul nu cădea.
Iar băiatul cam slăbea,
Brâul i se descingea,
Şi Păunul mi-l strângea
Trupuşorul îi frângea.
,,Mândro, mândruliţa mea!
Vin' de-mi strânge brâul meu!
Apăra-te-ar Dumnezeu!
Că-mi slăbesc puterile,
Mi se duc averile."
,,Ba, nu, nu, bădiţă frate,
Că vei lupta pe dreptate,
Şi oricare-a birui,
Eu cu dânsul m-oi iubi..."
Voiniceii se izbeau,
Şi mai tare s-opinteau,
Şi mai tare se-nvârteau,
Şi mai tare se trânteau.
Din doi unul dovedea,
Din doi unul jos cădea;
Cine că mi-ş dovedea,
Şi cu mândra purcedea?
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor!
Cine-n luptă jos cădea
Şi-n urmă-le rămânea?
Voinicel tras prin inel,
Moare-n codru singurel!"
...
Unii oameni nu se mai întorc niciodată în vieţile noastre, dar mereu vor trăi prin noi, cei care ne mai aducem aminte de ei. Uneori din întâmplare, când suntem prin Cărtureşti...
.JPG)