sâmbătă, 31 decembrie 2011

Pălăria Indiana Jones


       Acel moment ciudat în care nu mai doreşti nimic pentru tine decât sănătate...De ce?! Pentru că ştii că restul sunt ca şi împlinite. Pălăria lui Indy e pe drum spre mine, iar lumea mă aşteaptă să o descopăr. Asta e tot ce mi-am dorit vreodata şi asta am să fac. O viaţă ca o continuă descoperire.
Îi mulţumesc mamei că încă nu mă reneagă  :))
       În rest, gândurile mele se îndreaptă către familie şi cei dragi, dorindu-le cât mai multe visuri de împlinit şi orizonturi de descoperit.
Le mulţumesc pentru încredere şi susţinere...  :)


La mulţi ani, dragi prieteni!
Nu va uitaţi visurile, cutiuţa cu visuri...




luni, 12 decembrie 2011

Doar o altă noapte


Eu şi oraşul.
Cu dor de munte, de ger, de zăpadă, de ceaiul mult râvnit după un traseu lung, undeva la o cabană.

miercuri, 23 noiembrie 2011

despre Alice...despre mine


Când mă mă gândesc la Alice , mă năpădesc o mulţime de emoţii, de stări care nu prea pot fi explicate. Alice mă emoţionează până dincolo de orice... nu cred că măcar mie mi-aş putea explica. Este persoana care mi s-a lipit de suflet şi pe care o iubesc necondiţionat...iar la mine asta nu prea s-a  întâmplat până acum...O iubesc enorm şi mi-e tare dor de ea, cu toate că nu cred că am stat împreună nici măcar vreo 14 zile până acum...Am un presentiment că acest copil este unul deosebit...are ceva în privire...

luni, 21 noiembrie 2011

Când galben de tot va fi



 " Pentru galbenul ei noroc
   Nu văzu pe pământ alt loc
   Decât inima mea râzând
   Şi-n ea mă lovi căzând "

duminică, 20 noiembrie 2011

spre...ÎNCEPUT

Visurile noastre se pot împlini! Orice am dori, dacă dorim cu adevărat se va împlini! Acum sunt sigură de asta. Trebuie doar sa avem curajul de a îndrăzni să cerem ce vrem. Problema adevărată vine atunci când, de fapt, nu ştim ce vrem, când suntem nesiguri. Atunci va interveni eşecul. Dacă nu ne mai lăsăm traşi în mii de părţi, nesemnificative pentru noi, atunci totul va deveni clar şi simplu. Acum, totul pare atât de uşor. În sfârşit, ştiu ce vreau. De fapt am ştiut mereu, dar aveam şcoli de urmat, familie de mulţumit şi o perioadă m-am lăsat absorbită de alte diverse lucruri...Însă, acum sunt fericită că nu m-am pierdut de tot pe drum şi că acum, la sfârşit de scoală, îmi mai aduc aminte de visul meu, ştiu încă de la ce am pornit şi unde vroiam să ajung. Acum, nu mă pot decât bucura că sunt aproape de ÎNCEPUT, de ceea ce mi-am dorit mereu. Calea către orice îţi doreşti este lângă tine în orice moment. Dincolo de poartă este lumea care promite noi orizonturi de cucerit....

luni, 14 noiembrie 2011

Noiembrie în Provence



Da...ca într-o continuă vacanţă...În fiecare sfârşit de săptămână toată Marsilia are treabă: ori la plajă; ori în portul vechi,la o terasă; la muzee; în grădinile care încă au copacii înfrunziţi; ori poate în împrejurimile Marsiliei  la munte, la pădure...
Parcarea este plină în " Les Calanques".Am întâlnit foarte mulţi turişti şi cu toate acestea nu am văzut nici măcar o bucăţică de hârtie. Am văzut, în schimb, rozmarin şi cimbru care cresc precum iarba la noi, aşteptând parcă sa fie culese pentru a da savoare unei farfurii aburinde de Ratatouille. Soarele pare mai prietenos aici, iar oamenii mai buni, mai sănătoşi. Am văzut persoane de vârsta bunicii mele care erau la plimbare, pe stânci, la malul Mediteranei...Poate că noi, românii, avem ceva de învăţat...Poate că ar trebui să ne oprim din a ne plânge de cum viaţa noastră este mizerabilă. Poate că ar trebui să învăţăm să fim mai buni, mai civilizaţi şi poate atunci ne va fi un pic mai bine... Poate că ar trebui să nu ne mai uităm în curtea vecinului şi să crăpăm de invidie, ori să încercăm să îl întrecem...Poate am putea încerca să ne bucurăm că trăim, că avem o ţară atât de frumoasă, în care şi noi ne mai putem duce pe dealuri, câmpii, ori munţi să ne culegem cu mânuţele noastre o mână de ierburi care să ne fericească un prânz...
Uitaţi timp de un sfârşit de săptămână de hipermaketuri, datorii la întreţinere, ori la bănci! Duceţi-vă în schimb la ţară, la bunici, ori pe lângă oraşul în care trăiţi şi bucuraţi-vă ...de o gutuie, de orice vă place vouă acum, în perioada asta!

miercuri, 19 octombrie 2011

Sara pe deal

O poezie pe care o ştim cu toţii din primii ani de şcoala. Îmi aduc aminte că în clasele I-IV  o cântam "cu clasa"...Mi-ar plăcea să am câteva fotografii care sa "spună" povestea de aici...poate cand o sa fiu în stare sa fac fotografii pe măsura poeziei şi a melodiei...

marți, 2 august 2011

Peisajul copilăriei

Într-o zi tristă refuz să văd urâtul, nedreptul...mă uit spre viitor cu speranţa de mai bine. În zile triste mă uit spre copilărie, la peisajul copilăriei

luni, 18 iulie 2011

Pe poteci de munte


Iar trupul, bântuire pe poteci
Pândit fără odihnă de jivine
Tu, călătorul, peste mine treci
Şi iei povestea vântului cu tine

joi, 26 mai 2011

Alice



De dimineață este mare forfotă...De ce nu ma lasă toți oamenii ăștia să dorm?! Mai este și măgăoaia asta deasupra mea, care scoate sunete ciudate...Offf!!!
Măcar da-ți-mi un pic de lăptic!

duminică, 1 mai 2011

marea...și visurile




În orice loc te afli, oricât de departe ești de ceea ce iti place, ori iubești...
Găsește în orice loc ceea ce ești, ce e frumos pentru tine...ce iubești!

joi, 7 aprilie 2011

EVS...



...sau European Virtual Seminar. Mai exact, pe o perioada de câteva luni se alcătuiesc grupuri de discuţie interculturale şi interdisciplinare. Fiecare grup are o temă de dezbătut, totul se petrece prin intermediul internetului, având ca rezultat final rapoarte care sunt prezentate primăvara în cadrul unei întruniri care durează două săptămâni, aceasta fiind singura ocazie în care membrii grupurilor se cunosc personal.
Anul acesta, această întrunire a fost găzduită de România, în Sinaia, în perioada 4 - 15 aprilie şi a avut ca subiect dezvoltarea durabilă. Aşadar, ne-am adunat în Sinaia, vreo 20 de suflete...olandezi, germani, sloveni, austrieci, portughezi, greci, belgieni, romani şi un american (care studiază un an în Universitatea din Graz Austria). Ca şi pe parcursul anului, am format echipe cu membri din diferite ţări, unde discuţiile au fost, cel puţin pentru mine, absolut uluitoare. Oameni provenind din medii diferite, cu vîrste diferite, cu bagaj cultural diferit au trebuit sa lucreze în echipe pentru realizarea unor "teme" şi a unui raport final despre Parcul Natural Bucegi. Este uluitor sa observi atâta diversitate! Au fost câteva prezentări legate de realizările studenţilor pe parcursul anului, iar impresia generală a fost că majoritatea temelor au fost analizate superficial...poate este doar părerea mea...De asemenea, au fost şi prezentări ale unor specialişti din domenii diverse cu privire la dezvoltarea durabilă. Cel mai mult mi-au plăcut prezentările Iulianei Lazăr şi a domnului Mircea Vergheleţ
Despre organizare ce sa zic?!Sunt ai noştri cei care au organizat şi nu mă lasă inima sa zic de rău...O sa zic doar că se putea mai bine...Măcar de aveau şi străinii un program al evenimentelor care urmau, să ştie omul la ce să se aştepte având în vedere că se duceau într-un loc despre care ştiau doar de ţiganii care cerşesc pe la ei prin ţară şi de la Dracula.
În rest, toate bune: mâncare bună şi muuultă, ţuica şi vinul la fel, peisajul superb (mai putin gunoaiele care zac pe maulul Prahovei şi pe lâgă Peleş, printre ghiocei şi brânduşe), voie bună şi oameni interesanţi.
Mulţumim mult domnului Alexandru Andrăşanu, care a făcut totul posibil şi ne-a oferit oportunitatea de a participa!