Peisajul copilăriei

Într-o zi tristă refuz să văd urâtul, nedreptul...mă uit spre viitor cu speranţa de mai bine. În zile triste mă uit spre copilărie, la peisajul copilăriei

Pe poteci de munte

Iar trupul, bântuire pe poteci
Pândit fără odihnă de jivine
Tu, călătorul, peste mine treci
Şi iei povestea vântului cu tine

pentru...visurile noastre

...sa devină realitate!

Îmbăierea

Alice

De dimineață este mare forfotă...De ce nu ma lasă toți oamenii ăștia să dorm?! Mai este și măgăoaia asta deasupra mea, care scoate sunete ciudate...Offf!!!
Măcar da-ți-mi un pic de lăptic!